Prin 2006 mi-am zis să-mi fac și eu un blog că tot era la modă. Mă gândeam că o să am succes, că o să câștig o grămadă de bani din reclame și "adsensuri". Am pierdut nopți întregi citind pe net cum să faci și ce să faci pentru a scoate profit din bloguit, însă rezultatul a fost aproape zero. Poate pentru că după 2 luni mă plictiseam și ștergeam blogul sau poate pentru că nu aveam nimic interesant de zis. Sau poate pentru că blogul este pentru bloguit, dacă pot să mă exprim așa, și nu pentru alte tâmpenii. Blogul, în concepția mea, înlocuiește jurnalul pe care unii îl țineau când erau copii, blogul ține locul interlocutorului care nu-ți da replică. Blogului i te poți adresă cu "tu" sau "voi", pe el poți să-ți verși nervii sau să-ți exprimi frustrările. Pe blog poți să fi TU fără să se uite nimeni chiorâș la tine.
Bineînțeles, în taină, am și eu, ca fiecare bloguitor, speranța că ideile și părerile mele geniale vor fi vizualizate de o grămadă de oameni și voi fi celebru și voi face o grămadă de bani din asta.
Bineînțeles, în taină, am și eu, ca fiecare bloguitor, speranța că ideile și părerile mele geniale vor fi vizualizate de o grămadă de oameni și voi fi celebru și voi face o grămadă de bani din asta.