Eu şi Sportul - Franţa - România 2:0

 De câţiva ani am cam renunţat să mă mai uit la meciurile naţionalei de fotbal. Nu am renunţat pentru că nu-mi mai place fotbalul sau pentru că-mi lipseşte spiritul naţionalist. Am renunţat din cauza scârbei provocate de pseudo echipa formată nu de antrenori ci de combinatori, veri, mitici şi corleoni.
 Să revenim la meciul nostru. Am luat bătaie. Iar. Sincer mă aşteptam să luăm bătaie, însă am fost şi plăcut impresionat de unii jucători: Deac, Florescu, Stancu, Radoi, Pantilimon, Chivu. În rest absenţi sau petarde. Petardele ar fi: Niculescu, Cociş, Raţ, Tamaş, Săpunaru, Zicu.




 Parcă văd titlurile din ziarele de mâine: "Se poate! Am fost egalii Franţei 80 de minute! Doar cu un gol din off-side au reuşit să ne îngenuncheze! Franţa a bătut ajutată de arbitrii!" Et cetera, et cetera.
 Hai să nu ne mai căcăm pe noi şi să renunţăm la imbătatul cu apă rece. Echipa Franţei încă este în reconstrucţie şi doar la nivel individual al anumitor jucători este bună, în rest o echipă cu joc de nivel mediu. Echipa României este în reconstrucţie de câţiva ani buni. Un fel de "Legenda Meşterului Manole" în care Ana lipseşte cu desăvârşire. Naţionala Franţei are antrenor şi se vede. Naţionala României nu are antrenor. Naţionala României în lipsă unui antrenor l-au pus pe Muce Junior, cunoscut în cercurile fotbalistice drept "Tati, mă bate Steaua..." Naţionala României îl are pe Muce Junior şi 10 consilieri care fac echipa. Aceşti consilieri se numesc combinatori în jargonul fotbalistic. Combinatorii îi au în spate pe sanzi şi mitici, care ţin spatele şi lui Mucescu şi îl mai lasă să mai bage câte un jucător din propria lui iniţiativă, însă asta după ce s-au asigurat ca şi-au luat comision din comisionul "antrenorului."


Putem, se poate, totul este posibil, însă peştele pute rău şi nu trebuie să-i tăiem capul ci să-l aruncăm şi să punem altul în locul lui. Fotbalul, sportul rege, circul prostimii, lucrul care ne mai scotea din griul cotidian ne-a fost furat şi ne este vândut înapoi pe bucăţi şi alea de proastă calitate; un fel de parizer la mâna a doua.
Nu trebuie să ne mai ascundem după scenarii şi alte minuni. Era clar că arbitrul o să tragă un pic cu echipa Franţei. Era clar că trebuia o tactică în acest sens. Este clar că nu avem antrenor. Este clar că echipa naţională de fotbal masculin a României este cumpusa din 5-6 fotbalişti şi restul manelisti. Este clar totul, numai că nu vrem să recunoaştem! Bineînţeles că nu vrem se referă la ei, cei care ar trebui să fie vocea celor mulţi: ziariştii! Dar, aşa cum ştim toţi, ziariştii din România nu sunt ziarişti ci nişte semi-docţi frustraţi, un pic analfabeţi şi tonomate pentru preţul corect.
În mod normal aş fi renunţat la fotbal de tot acum mult timp, numai că sunt un taliban crescut în religia Steaua şi aşa ceva este mai puternic decât orice lucru pe lumea asta!
Că un P.S: Ca de obicei comentatorii sunt varză, praf, pulbere, total pe lângă ce se-ntampla într-un meci de fotbal. Două inepţii mi-au rămas în minte, inepţii care nu pot fi acceptate sub nici o formă de la un comentator sportiv: 1. "În Paris a două mare minoritate după francezi sunt portoricanii..." 2. "A şutat bine, dar de ce nu a făcut-o acum 15 minute? Atunci ar fi avut mai multe şanse!" Da' ce dracu' au făcut aia în 15 minute!? Au micşorat poarta!?
Că un P.S.2: Dacă nici acum nesimţitul ăla de "antrenor" nu-şi dă demisia îşi merită porecla de ţigan! NU ţigan în sensul rasist ci în sensul peiorativ al cuvântului!
Că un P.S.3: Nicoliţă unde a fost? L-au expulzat francezii?