Prin natura muncii sunt nevoit (uneori obligat) să port zilnic 20-30 de convorbiri telefonice. Majoritatea discuţiilor telefonice le port cu necunoscuţi, persoane pe care nu le-am văzut sau n-o să le văd vreodată, clienţi sau angajaţi ai unor centre de asistentă (Call Center dacă vă place să le ziceţi aşa). Nu-s importante convorbirile pe care le port ci finalul. În 99% dintre cazuri salutul de încheiere (din partea lor) este "La revedere."
Să analizăm formula "La revedere":
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după oarecare vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire sau așa cum era odinioară, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text scris; a revizui. – Re1- + vedea (după fr.revoir). (conform D.E.X.). Deci se referă doar şi strict, deoarece aşa este logic, la persoane care s-au văzut cel puţin o data.
În cazul acesta de ce "La revedere" şi nu "o zi bună", "o seară plăcută în continuare", "adio", "tai-tai", "baftă coaie" sau mai ştiu eu ce altă formulă de încheiere a conversaţiei telefonice? De unde până unde "La revedere" mai ales în cazul Centrelor de Asistentă? Oare cei care se ocupă de formarea personalului şi cei care implementează standardul unei convorbiri (o, da există aşa ceva! orice convorbire are formule de salut, început, cuprins, concluzie, rezolvare problemă etc., totul standard şi cu penalizare dacă nu se respectă!) nu-şi dau seama că este ridicol să-ţi doreşti să mă revezi chit că nu m-ai văzut până acum?
Acum să trecem şi la situaţiile în care nu-s obligaţi prin procedură să-mi zică "La revedere." Când eu închei convorbirea cu, de exemplu, "O seară bună" şi mi se răspunde cu "Şi dumneavoastră la fel" de ce înainte să iau telefonul de la ureche mi se aruncă şi un "La revedere" plus o pauză ca şi cum ar aştepta să-i zic şi eu ceva? Ei bine nu o să îi zic nici "La revedere" nici vreo altă formula de salut! Din punctul meu de vedere conversaţia s-a încheiat, nu ştiu de ce mai insistă celălalt! Oare din prostie, oare din obişnuinţă?
Concluzia finală: dacă nu m-ai văzut de ce vrei să mă revezi?
Să analizăm formula "La revedere":
REVEDEÁ, revắd, vb. II. 1. Tranz. și refl. A (se) vedea din nou; a (se) întâlni iar, după oarecare vreme. ♦ Fig. A (se) vedea în amintire sau așa cum era odinioară, a(-și) evoca trecutul. 2. Tranz. A examina, a citi din nou un text scris; a revizui. – Re1- + vedea (după fr.revoir). (conform D.E.X.). Deci se referă doar şi strict, deoarece aşa este logic, la persoane care s-au văzut cel puţin o data.
În cazul acesta de ce "La revedere" şi nu "o zi bună", "o seară plăcută în continuare", "adio", "tai-tai", "baftă coaie" sau mai ştiu eu ce altă formulă de încheiere a conversaţiei telefonice? De unde până unde "La revedere" mai ales în cazul Centrelor de Asistentă? Oare cei care se ocupă de formarea personalului şi cei care implementează standardul unei convorbiri (o, da există aşa ceva! orice convorbire are formule de salut, început, cuprins, concluzie, rezolvare problemă etc., totul standard şi cu penalizare dacă nu se respectă!) nu-şi dau seama că este ridicol să-ţi doreşti să mă revezi chit că nu m-ai văzut până acum?
Acum să trecem şi la situaţiile în care nu-s obligaţi prin procedură să-mi zică "La revedere." Când eu închei convorbirea cu, de exemplu, "O seară bună" şi mi se răspunde cu "Şi dumneavoastră la fel" de ce înainte să iau telefonul de la ureche mi se aruncă şi un "La revedere" plus o pauză ca şi cum ar aştepta să-i zic şi eu ceva? Ei bine nu o să îi zic nici "La revedere" nici vreo altă formula de salut! Din punctul meu de vedere conversaţia s-a încheiat, nu ştiu de ce mai insistă celălalt! Oare din prostie, oare din obişnuinţă?
Concluzia finală: dacă nu m-ai văzut de ce vrei să mă revezi?