Sau "Analiza unei societăţi în care nu vreau să trăiesc"
Când a fost publicată mi-a trezit interesul prin titlu şi prin cele câteva mini recenzii apărute prin diverse ziare. Parcă sună bine, mai ales că titlu-i fabulos! Un fel de nuvelă post modernistă făcută să doboare tabieturi şi să scoată la iveală gânduri auto cenzurate.
Am început s-o citesc. S-o răsfoiesc. S-o răsfoiesc... S-o răsfoiesc... Ce dracu-i asta?! Când am avut timp s-o "termin" în 2 ore?! Încă o data ce căcat' e ăsta? Nu o spun în sens de lăuda ci strict în sensul de "ce căcat e ăsta"?! Nu pot să cred că unii o consideră cât de cât bună! Am uitat, mi-am şters din memorie, am trimis în locul în care trimit toate lucrurile ce m-au făcut să pierd câteva ore din viaţă faptul că am răsfoit-o! Da, nu am reuşit să citesc cursiv, pagină cu pagină, cuvânt cu cuvânt, porcăria asta!
Aseară o persoană mi-a trimis un mesaj că citeşte această carte. Nu avea legătură cu mesajul ci suna mai degrabă a laudă sau critică. Cum "recycle bin" din creierul meu are blestematul buton de "restore" (uneori se activează şi singur!) am început să refac în minte impresiile şi informaţiile despre carte. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost stilul. Sincer mi-a plăcut felul în care este scrisă, tehnica autorului, felul în care îţi dă impresia că tu gândeşti acele lucruri deoarece cursivitatea este aceeaşi cu a dialogurilor pe care le porţi în mintea ta cu tine sau cu diverse personaje create pentru a-ţi proiecta anumite sentimente ascunse sau nu şi pe care vrei să le analizezi cu un fel de detaşare, fără implicare emoţională. Stai un pic! În ultima frază am povestit cartea pe scurt! Până acum totul bine, pare interesant, dar este ca fraza de care vorbeam: ea doar descrie nu este tot textul. Tehnica nu compensează talentul, talentul care trebuia să-i dicteze anumite profunzimi, vulgarităţi care să fie mai mult simţite şi nu citite ca într-un roman ieftin de pornografie pentru adolescenţi frustraţi.
Se vede că autorul a citit mult, se simt influenţele în conceperea cărţii (evit să-i zic roman, este cel mult un fel de nuvelă), se simt frustrările se simt multe. Nu se simte talentul. Punct!
Personajele sunt creionate un pic evaziv. Prima mea impresie a fost că sunt făcute aşa deoarece a vrut să exprime diferitele personaje care sălăşuiesc în mintea lui, proiecţiile autorului, frustrările. Din păcate a fost impresie greşită. Construcţia în stil Hollywood a textului, tiparul "clasic" prin care personajul este aşa de vag încât să se poată identifică cititorii cu el este aşa de evident încât am avut impresia de "Twilight" nu text cât de cât cult.
Autorul reuşeşte să-şi transforme un jurnal intim, un jurnal al frustrărilor mai bine zis, într-un text banal în care nişte oameni să se regăsească până la un anumit nivel. A reuşit să transforme o temă interesantă într-un pornache pentru adolescente frustrate şi femei labile sentimental. Tema clasică a frustrărilor generate de faptul că trăieşti în umbra tatălui şi orice ai face nu vei reuşi să ajungi cel puţin la fel de bun ca el, frustrarea că toţi te compară cu el, furia că ai parte de laude doar comparativ cu el, el care se transformă în El, Dumnezeul tău care te-a ţinut sub cele zece porunci toată viaţă. Tatăl care se transformă în Dumnezeu şi, mai târziu, în tiran dacă urmaşul nu este îndeajuns de inteligent să-şi aleagă singur drumul şi priorităţile şi trebuie să retrăiască sub o formă sau alta experienţele tatălui, fiul care indiferent câte critici pozitive ar primi nu-i sunt de ajuns deoarece se simte în umbra Lui. Şi viaţa se transformă în frustrare. Şi frustrarea se reduce la instincte primordiale: mâncare, somn şi sex. Cât mai mult sex, cu oricine, măcar la capitolul asta să-şi întreacă tatăl. Sex cu o adolescentă care-l consideră interesant, sex cu o doamnă trecută de prima tinereţe, sex cu o tânără debusolată, sex cu toate "fanele" frustrate de propria viaţă. Un act sexual al frustrărilor, un act sexual homosexual şi incestuos este toată această depravare a simţurilor, deoarece compexele acestea sunt vechi de când lumea, doar autorul pare singurul care nu-şi da seama că de fapt face sex cu El.
Sună bine ce-am zis, al dracu' de bine, ar ieşi un roman genial numai că a făcut trei greşeli: nu l-a gândit mai mult, mai profund; a ales tiparul "Hollywood"; a transformat vulgaritatea cultă în porno de doi lei. Anumite tipuri de vulgarităţi şi anumite tehnici şi-au avut rostul lor în anumite vremuri, în anumite epoci, când trebuiau dărâmate anumite bariere pudico-groteşti, dar acum este ca şi cum ai descrie o emisiune de pe Playboy Channel. Ce bariere să dărâmăm astăzi? cum putem să mai şocăm prin aşa ceva când societatea manelizata, hollywoodizata, americanizata vânează pornografia printre hamburgheri? când societatea este aşa de distrusă de sexul ieftin tip gang-bang şi "home made porn" încât un deget în cur este banal?
Până la urmă ce societate este asta în care fiecare frustrată visează la futai cu un actor sau un cântăreţ? când fiecare dintre ele visează la un deget în cur şi o limbă în pizdă de la unul care n-ar da doi bani pe ea? Dragostea şi pasiunea de-o noapte s-au transformat în: dacă ăla vine la mine m-aş fute cu el aici, pe masă, în mijlocul tuturor doar pentru ca-i celebru!
Unde-i sentimentul, până şi cel animalic, instinctula al pasiunii de o noapte, când don'soarele sunt aşa de proaste (scuzaţi-mi limbajul vulgar) încât o iau ca pe-o realizare dacă sunt futute-n cur cu finalizare în gură de un actor sau un cântăreţ care doar ar bifa într-un carneţel "încă una" şi poate ar discuta ceva detalii picante la o sticlă de whiskey cu alţii ca ei?
Concluzia despre carte: Ceva ce putea să iasă genial a ajuns material de masturbare cu imaginea autorului în gând pentru frustrate.
Concluzia mea: Înainte toate erau curve dar se dădeau doamne. Şi toţi acceptam asta. Astăzi toate se dau doamne da-s curve şi nu vor să recunoască! Ce societate este asta?! Nu, nu vreau să trăiesc într-o lume în care o femeie azi zice "te iubesc" şi mâine se răzgândeşte da' i-ar lua-o în gură unuia care în cel mai fericit caz îi zice "poate ne mai vedem" şi ea rămâne cu impresia ca a avut parte de aventură romantică a vieţii ei. Romantismul a murit, a face dragoste a devenit a face sex! E o lume în care nu vreau să mai trăiesc! Nu vreau să iubesc o femeie care nu ştie să iubească.
Societatea asta nu-i de mine!
A, da, cartea se numeşte "Romantic Porno" şi are pagină pe facebook.
Când a fost publicată mi-a trezit interesul prin titlu şi prin cele câteva mini recenzii apărute prin diverse ziare. Parcă sună bine, mai ales că titlu-i fabulos! Un fel de nuvelă post modernistă făcută să doboare tabieturi şi să scoată la iveală gânduri auto cenzurate.
Am început s-o citesc. S-o răsfoiesc. S-o răsfoiesc... S-o răsfoiesc... Ce dracu-i asta?! Când am avut timp s-o "termin" în 2 ore?! Încă o data ce căcat' e ăsta? Nu o spun în sens de lăuda ci strict în sensul de "ce căcat e ăsta"?! Nu pot să cred că unii o consideră cât de cât bună! Am uitat, mi-am şters din memorie, am trimis în locul în care trimit toate lucrurile ce m-au făcut să pierd câteva ore din viaţă faptul că am răsfoit-o! Da, nu am reuşit să citesc cursiv, pagină cu pagină, cuvânt cu cuvânt, porcăria asta!
Aseară o persoană mi-a trimis un mesaj că citeşte această carte. Nu avea legătură cu mesajul ci suna mai degrabă a laudă sau critică. Cum "recycle bin" din creierul meu are blestematul buton de "restore" (uneori se activează şi singur!) am început să refac în minte impresiile şi informaţiile despre carte. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost stilul. Sincer mi-a plăcut felul în care este scrisă, tehnica autorului, felul în care îţi dă impresia că tu gândeşti acele lucruri deoarece cursivitatea este aceeaşi cu a dialogurilor pe care le porţi în mintea ta cu tine sau cu diverse personaje create pentru a-ţi proiecta anumite sentimente ascunse sau nu şi pe care vrei să le analizezi cu un fel de detaşare, fără implicare emoţională. Stai un pic! În ultima frază am povestit cartea pe scurt! Până acum totul bine, pare interesant, dar este ca fraza de care vorbeam: ea doar descrie nu este tot textul. Tehnica nu compensează talentul, talentul care trebuia să-i dicteze anumite profunzimi, vulgarităţi care să fie mai mult simţite şi nu citite ca într-un roman ieftin de pornografie pentru adolescenţi frustraţi.
Se vede că autorul a citit mult, se simt influenţele în conceperea cărţii (evit să-i zic roman, este cel mult un fel de nuvelă), se simt frustrările se simt multe. Nu se simte talentul. Punct!
Personajele sunt creionate un pic evaziv. Prima mea impresie a fost că sunt făcute aşa deoarece a vrut să exprime diferitele personaje care sălăşuiesc în mintea lui, proiecţiile autorului, frustrările. Din păcate a fost impresie greşită. Construcţia în stil Hollywood a textului, tiparul "clasic" prin care personajul este aşa de vag încât să se poată identifică cititorii cu el este aşa de evident încât am avut impresia de "Twilight" nu text cât de cât cult.
Autorul reuşeşte să-şi transforme un jurnal intim, un jurnal al frustrărilor mai bine zis, într-un text banal în care nişte oameni să se regăsească până la un anumit nivel. A reuşit să transforme o temă interesantă într-un pornache pentru adolescente frustrate şi femei labile sentimental. Tema clasică a frustrărilor generate de faptul că trăieşti în umbra tatălui şi orice ai face nu vei reuşi să ajungi cel puţin la fel de bun ca el, frustrarea că toţi te compară cu el, furia că ai parte de laude doar comparativ cu el, el care se transformă în El, Dumnezeul tău care te-a ţinut sub cele zece porunci toată viaţă. Tatăl care se transformă în Dumnezeu şi, mai târziu, în tiran dacă urmaşul nu este îndeajuns de inteligent să-şi aleagă singur drumul şi priorităţile şi trebuie să retrăiască sub o formă sau alta experienţele tatălui, fiul care indiferent câte critici pozitive ar primi nu-i sunt de ajuns deoarece se simte în umbra Lui. Şi viaţa se transformă în frustrare. Şi frustrarea se reduce la instincte primordiale: mâncare, somn şi sex. Cât mai mult sex, cu oricine, măcar la capitolul asta să-şi întreacă tatăl. Sex cu o adolescentă care-l consideră interesant, sex cu o doamnă trecută de prima tinereţe, sex cu o tânără debusolată, sex cu toate "fanele" frustrate de propria viaţă. Un act sexual al frustrărilor, un act sexual homosexual şi incestuos este toată această depravare a simţurilor, deoarece compexele acestea sunt vechi de când lumea, doar autorul pare singurul care nu-şi da seama că de fapt face sex cu El.
Sună bine ce-am zis, al dracu' de bine, ar ieşi un roman genial numai că a făcut trei greşeli: nu l-a gândit mai mult, mai profund; a ales tiparul "Hollywood"; a transformat vulgaritatea cultă în porno de doi lei. Anumite tipuri de vulgarităţi şi anumite tehnici şi-au avut rostul lor în anumite vremuri, în anumite epoci, când trebuiau dărâmate anumite bariere pudico-groteşti, dar acum este ca şi cum ai descrie o emisiune de pe Playboy Channel. Ce bariere să dărâmăm astăzi? cum putem să mai şocăm prin aşa ceva când societatea manelizata, hollywoodizata, americanizata vânează pornografia printre hamburgheri? când societatea este aşa de distrusă de sexul ieftin tip gang-bang şi "home made porn" încât un deget în cur este banal?
Până la urmă ce societate este asta în care fiecare frustrată visează la futai cu un actor sau un cântăreţ? când fiecare dintre ele visează la un deget în cur şi o limbă în pizdă de la unul care n-ar da doi bani pe ea? Dragostea şi pasiunea de-o noapte s-au transformat în: dacă ăla vine la mine m-aş fute cu el aici, pe masă, în mijlocul tuturor doar pentru ca-i celebru!
Unde-i sentimentul, până şi cel animalic, instinctula al pasiunii de o noapte, când don'soarele sunt aşa de proaste (scuzaţi-mi limbajul vulgar) încât o iau ca pe-o realizare dacă sunt futute-n cur cu finalizare în gură de un actor sau un cântăreţ care doar ar bifa într-un carneţel "încă una" şi poate ar discuta ceva detalii picante la o sticlă de whiskey cu alţii ca ei?
Concluzia despre carte: Ceva ce putea să iasă genial a ajuns material de masturbare cu imaginea autorului în gând pentru frustrate.
Concluzia mea: Înainte toate erau curve dar se dădeau doamne. Şi toţi acceptam asta. Astăzi toate se dau doamne da-s curve şi nu vor să recunoască! Ce societate este asta?! Nu, nu vreau să trăiesc într-o lume în care o femeie azi zice "te iubesc" şi mâine se răzgândeşte da' i-ar lua-o în gură unuia care în cel mai fericit caz îi zice "poate ne mai vedem" şi ea rămâne cu impresia ca a avut parte de aventură romantică a vieţii ei. Romantismul a murit, a face dragoste a devenit a face sex! E o lume în care nu vreau să mai trăiesc! Nu vreau să iubesc o femeie care nu ştie să iubească.
Societatea asta nu-i de mine!
A, da, cartea se numeşte "Romantic Porno" şi are pagină pe facebook.