Pentru început o să expun câteva
idei generale, un fel de introducere.
Nu neagă nimeni că salariile
medicilor sunt mici și că, de multe ori, sunt nevoiți să se bazeze pe atențiile
primite de la pacienți și că sunt multe carențe în sistemul medical. Nu neagă
nimeni că au studiat ani buni pentru a deveni medici și că o greșeală, cât de
mică, poate costa sănătatea sau viața pacientului. Problema este că adevărul se
află undeva la mijloc, mai mult pe partea pacientului decât pe aceea a
medicului.
I-aș plânge de milă medicului
dacă nu ar exista nicio alternativă și ar accepta doar mici sume, atât cât
vrea/permite să-i dea un pacient. Numai că acest lucru nu prea se întâmplă. Medicii
s-au obișnuit să ceară cu nesimțire și dacă nu cotizezi te lasă pur și
simplu să mori. Adică din medici au devenit oameni de afaceri și produsul pe
care-l vând este viața și sănătatea noastră. Cum de s-a ajuns aici? Deoarece
niciunui medic care s-a învățat cu mii de lei (de fapt euro) care-i intră în
buzunar lunar nu-i convine concurența spitalelor private.
O idee falsă intrată în capul oamenilor
este că asistență medicală este gratuită. Pentru ea cotizezi lunar din salariu sau
pensie. Dacă plătești trebuie să primești. Nu știu dacă v-ar conveni să vă
duceți într-un magazin, să plătiți 10 lei pentru un kilogram de brânză și
vânzătorul să va zică "Îți dau brânza dacă mai dai 5 lei, pentru că am
salariul mic!"
Medicii sunt aroganți. Se cred
unici pe pământ, pe picior de egalitate cu Dumnezeu. Da, ați învățat 6-7-10 ani
de zile ca să ajungeți aici, dar la fel și un inginer sau profesor. Nu neagă nimeni faptul că sunteți
de neînlocuit dar la fel fiecare om care practică o meserie. Ia încercați să va
construiți casa singuri fără ajutorul zidarilor, electricienilor,
instalatorilor etc. Ia încercați să va formați singuri fără profesori sau să va
reparați mașina fără să apelați la mecanic. Toți sunt de neînlocuit și faptul că sunteți medici înseamnă că
sunteți o mică rotită care pune în mișcare societatea. Nimeni și nimic nu vă dă
dreptul să vă considerați mai superiori (sic!); toți suntem pe picior de
egalitate deoarece unul fără altul nu putem trăi.
Acum, că am terminat cu partea
morală, să trecem și la aceea practică.
Cât câștiga un medic în momentul
de față și de ce nu-i convine un sistem în care să existe și spitale private?
Comparativ cu alte țări,
veniturile ANUMITOR medici sunt foarte mici. Soluția pentru ei nu este neapărat
să plece din țara, că și așa se plâng că sunt nevoiți să emigreze pentru un
trai decent, ci sistemul privat. Dacă ar exista și spitale private, medicul ar
profesa în următoarele condiții: salariul tău este de 1000 de euro pe luna; vei
mai primi și un cuantum din încasările spitalului în funcție de performanțe:
câți pacienți aduci prin renumele tău, ce operații efectuezi etc. Deci ar fi un
sistem bazat strict pe performanță. Nu ești în stare de așa ceva, atunci ești
concediat la fel ca în oricare alt domeniu. Sistemul de stat nu s-ar duce de
râpă ci ar fi nevoit să devină performant pentru a face față spitalelor
private. Adică ar mari salariile la fel ca cele private și ar adopta aceleași
tactici cu procent din încasări. „It’s a fuckin’ win-win situation!” cum ar
spune iubiții mei romglezi. Eu aș zice că este „win-win-win-win situation”! Medicii
ar câștiga cât merită, pacienții ar fi tratați cum trebuie (și în funcție de
cât plătesc), spitalele de stat s-ar moderniza efectiv nu doar pe hârtie,
sistemul de asigurări de sănătate (cel de stat) ar fi obligat să devină
eficient, deci banii care dispar prin diverse manevre ar ajunge unde trebuie:
în spitale, la medici și la pacienți. „Happy-Happy, Joy-Joy!” cum ar spune Stimpy
si Ren (link AICI către melodie).
Ar putea, un chițibușar, să se
lege de afirmația << pacienții ar fi tratați cum trebuie
(și în funcție de cât plătesc)>>. Adică mi s-ar putea reproșa că nu am
suflet și nu mă gândesc la cei care nu au bani și „mor de foame” (că-i la modă
expresia asta). Ei ar beneficia, ca și acum, de serviciile de bază. Nu-mi
spuneți că acum, unul care are 600 de lei salariul, și are nevoie de o operație
care costă 100.000 de euro beneficiază de ea! Teoretic ar trebui, practic nu.
Deci, în situația de față, nu beneficiază de acele drepturi garantate prin
cotizația către asigurările de stat. În sistemul prezentat mai sus, casele de
asigurări fiind obligate să devină performante (a se citi: nu s-ar mai fura cu
complicitatea medicilor) ar exista bani pentru amărâtul ăla cu salariu de 600
de lei. Sau s-o spunem altfel: toți ținem în primul rând la noi și abia pe urmă
ne pasă de ceilalți. Dacă cineva mi-ar da posibilitatea să plătesc, să zicem,
50 de euro în plus pe luna și să nu-mi fac griji, cu dragă inimă aș face-o. Și toți
ați face același lucru fără să va gândiți nici măcar o fracțiune de secundă la
ăla care nu-și permite. Dacă ar fi fost să va gândiți și la amărâți nu mai
existau săraci sau foame sau toate ororile și dramele prin care trec cei lipsiți
de posibilități materiale. Deci, pentru moment, decât să plângă mama...
Cui nu-i convine un astfel de
sistem? Medicilor.
Să nu ne luăm, fără rost, de
medicul aflat la începutul carierei și care trebuie să se descurce cu un
salariu de rahat. Sincer, îmi este milă de ei. Intră într-un sistem așa de
viciat încât nu prea au ce face. Adică sunt forțați să ia spagă deoarece altfel
ar fi marginalizați de ceilalți. Ar fi „luati la ochi” de șeful de secție,
chirurgul șef, anestezistul șef etc. Asta înseamnă calificative proaste,
refuzul unei avansări și tot ce poate deriva din asta: ratarea profesională.
Încet-încet încep să facă parte din această caracatița și prea puțini, în
momentul în care ajung pe o poziție unde nu le mai poate face nimeni nimic, își
păstrează reperele morale. Majoritatea trec de la rușine și umilință la „pula
rea are alt gust într-un Bemveu’”...
Celor cărora nu le convine sunt
medicii cu experiență și cu ‘jde
titluri și șefii de secții sau catedre. Păi cum să le convină? 3-4000 de lei
salariu de la spital, 3-4000 de lei de la facultate, cabinet particular care le
aduce 3-4000 de euro (cel puțin) pe lună, sfânta spagă care îi aduce alte
câteva mii de euro lunar, ceva „atenții”
de la distribuitorii de medicamente, niște comisioane de la cei care vând
echipamente medicale, un blat cu cei de la asigurări... La naiba! Nici mie nu
mi-ar conveni să renunț la așa ceva!
Concluzia este că sistemul
trebuie reformat în așa fel încât să existe concurență. Nu există situații
ideale în care să rămână „de stat” și să fie eficient deoarece nu există
societate ideală, nu există morală și banul dacă l-ai gustat este ca un drog:
vrei din ce în ce mai mult, fără să te intereseze cum îl obții.
Deci, până la urmă, problema
ridicată de domnul Arafat este falsă. În primul rând nu a „făcut” S.M.U.R.D.-ul
cu bani de la mă-să ci cu bani de la stat (adică fiecare dintre noi a plătit)
și nu a făcut-o voluntar ci a fost remunerat pentru asta. Nu-i neagă nimeni
meritele și dăruirea și tocmai pentru asta a și fost recompensat prin funcția
de Secretar de Stat și chiar decorat de către Președintele României. Greseala
lui a fost că în loc să încerce să aducă modificări și propuneri a încercat un
șantaj politic și a fost sancționat politic. Dacă-și juca bine cărțile garantat
că ajungea Ministrul Sănătății în cel mai scurt timp, dar așa a creat scandal
pentru o problemă falsă. Sper că a învățat lecția și sper să-l văd Ministrul
Sănătății (sau poate Premier sau, cine știe, Președinte într-o zi).
Cum aș reforma eu sistemul de
sănătate? În mare cum am zis mai sus. Pentru că nu sunt specialist și pentru că
nu fac proiecte de legi și reforme când n-am somn, mai mult nu am ce zice.
Bine, mai adaug ceva, eu aș propune ca orice om care are venitul sub, să zicem,
1000 de lei să nu plătească niciun fel de asigurare dar să beneficieze de
tratamentul minim de care se vorbea în proiectul de lege. Ba chiar aș plusa un
pic: le-aș da posibilitatea tuturor care aleg o asigurare suplimentară să dea
și o sumă de 10 euro sau cât vor ei în fiecare luna la acea asigurare și din
acești bani să beneficieze și cei fără
posibilități de asigurări extinse de sănătate. Sau i-aș obliga pur și
simplu deoarece majoritatea oamenilor este infecta din punct de vedere moral!
Unele lucruri sunt posibile, altele nu. În România, în
momentul de față, tindem spre „nu”. Atât timp că propunerile și exemplele nu
vin de la cei „de sus” și noi nu începem să gândim (nu nu ne mai lăsăm
manipulați - de alții sau de dorințele noastre meschine) nu o să se întâmple
nimic. Uitați-vă la cel mai bogat om din România, Ion Țiriac, cam cu ce se
ocupă: masacre în scopuri caritabile (au masacrat peste două sute de porci
mistreți care se vor duce către orfelinate). Mamă ce faptă glorioasă ai făcut!
Ia uite-te, tenismenul pulii, la Warren Buffett și Bill Gates! Ăștia ar fi cei
mai bogați oameni din lume dacă nu și-ar fi donat mai mult de jumătate din agoniseală!
Adică 30-40 miliarde USD fiecare! Dar nu ne oprim aici: au promis că-și vor
dona 99% din avere în scopuri caritabile! Mai avem mult până acolo și, din
păcate, este strict vina noastră, a oamenilor de rând...