Dumnezeu este mort!

  Dumnezeu este mort!
  Nu Dumnezeul meu ci ăla pe care îl văd în ziare. Ăla care are nevoie de milioane de case poleite cu aur și argint. Dumnezeul ăla care își îmbrăca propovăduitorii în haine scumpe. Acel Dumnezeu care trebuie plătit cu bani nu cu fapte bune. Ăla care apare pe pereți mucegăiți și în minți putrede.
  Dumnezeul tău este mort; de fapt nici nu a existat vreodată!



  Dumnezeul meu există. Dumnezeul meu este bun și are simțul umorului. Dumnezeul meu nu are nevoie de cărți cu sute de reguli. Dumnezeul meu iartă. Dumnezeul meu iubește. Dumnezeul meu nu crede în Iad sau în Rai.
   Idoli falși scriși în tomuri sfinte în numele cărora se poartă războaie. Dumnezei care generează ură. Dumnezei care iartă cele mai atroce crime dacă te pocăiești. Dumnezei care aprobă orori în numele Lor. Ei nu sunt ai mei și eu nu sunt al lor.
  Sunt făcut după chipul și asemănarea Lui, deci și eu sunt o parte din El. Nu are nevoie de templu deoarece mintea mea este mai mare decât orice construcție, nu are nevoie de piatră efemeră când Împărăția Lui este infinită!
   Dacă aș crede în Dumnezeul tău ar însemna să mă închin minților bolnave care au scris cărți în care sclavii trebuie să asculte de stăpân. Ar însemna să mă supun omului. Ar însemna să-mi plătesc mântuirea!
   Crezi că Dumnezeu are nevoie să-i arăți cu arginți că-L iubești? Crezi că are nevoie să te târăști în genunchi? Sau să reciți la nesfârșit aceleași cuvinte ca un papagal plictisit?
  Nu am nevoie să mă împărtășesc deoarece sunt trup și sânge din El; nu am nevoie să mă spovedesc deoarece îmi știe toate păcatele; nu am nevoie de iertare deoarece m-a iertat dinainte să mă nasc.
  Nu cred în creștinism sau iudaism sau islam sau orice religie scrisă de om. Eu cred pur și simplu. Nu am nevoie de religie ca să cred.
  Dumnezeu este mort pentru tine dar trăiește în cei ca mine!